Pe 8 și 9 iulie, unii dintre partenerii de proiect de la Net-Works s-au putut întâlni în sfârșit la București. Datorită situației sanitare actuale, unii dintre participanți s-au putut alătura întâlnirii, în timp ce alții s-au alăturat întâlnirii online.
Întâlnirea a fost o oportunitate, în primul rând, de a ne întâlni cu partenerii și de a ne cunoaște, întrucât nu a fost posibil de la începutul proiectului. Aceasta a fost o oportunitate de a face, de asemenea, un punct cu privire la dezvoltarea proiectului și de a conveni asupra următorilor pași.
În cele două zile de întâlnire, partenerii s-au întâlnit cu întreprinderile sociale de integrare în muncă (WISE) locale, care le-au explicat munca lor, problemele cu care se confruntă, precum și de ce s-au alăturat rețelei RISE și ce le-a adus acest lucru.
Prima a fost Organizația Umanitară Concordia, un WISE care a găzduit întâlnirea în hotelul și cafeneaua lor. Alice Stavride, Director administrativ la Concordia și Director de Dezvoltare la RISE România, a explicat că Concordia este membru fondator al RISE și că faptul de a face parte dintr-o rețea națională le-a permis să cunoască alte entități și realități ale țărilor, care se confruntă cu aceleași provocări. Ea a subliniat că sectorul este foarte slab finanțat în România și că RISE și membrii săi caută instrumente financiare pentru finanțarea rețelei, cum ar fi accesul la finanțare UE.
Al doilea a fost Ateliere Fara Frontiere, care a prezentat două dintre operațiunile sale. Primul EduClick care se ocupa de managementul DEEE, urmarind reconditionarea a cat mai multor calculatoare pentru scolile din zonele marginalizate si oferind o cale socio-profesionala persoanelor vulnerabile pentru (re)integrare pe piata muncii. Cel de-al doilea workshop este Remesh, care reprezintă o a doua șansă pentru persoanele defavorizate pe care AFF le sprijină de a se reintegra în societate și o a doua viață pentru materialele publicitare de exterior, cum ar fi bannere, care sunt reutilizate transformându-le în produse utile.
Al treilea WISE vizitat a fost Viitor plus, care este compus din două ateliere. Primul, Atelerul de Pânză, urmărește realizarea de produse textile prietenoase cu mediul și om, pungi reutilizabile din bumbac 100% (netratate, nevopsite, nealbite), măști refolosibile și diverse produse create din deșeuri textile de preproducție. De asemenea, oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilități sau probleme sociale. Din 2014, Atelerul de Pânză a dobândit statutul de unitate protejată autorizată de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, statut care garantează că cel puțin 30% dintre angajați sunt persoane cu dizabilități. Am vizitat și un alt atelier de la Viitor Plus, și anume RECICLETA, care este o inițiativă de economie socială lansată în 2009, ca serviciu de transport pentru cantități medii de materiale reciclabile (până la 150kg & 1mc): hârtie, carton, cutii de plastic PET, folie de cutie. , cutii de aluminiu. RECICLETA asigură transportul cu triciclete cargo și mașină electrică, prin evitarea poluării, susținând astfel locurile de muncă verzi. Aceștia își desfășoară activitatea în București, în zona centrală și semicentrală a Bucureștiului.
Ultima parte a întâlnirii de la București a constat în împărtășirea experienței cu RISE România și partenerii proiectului. Ancuța Vameșu, Presedintele AFF si RISE Romania a descris modul in care RISE Romania a fost infiintata, in 2013, cu 8 membri si este acum compusa din 11 membri. În România există o lege a economiei sociale care reglementează întreprinderile sociale, dar WISE-urile sunt un concept nou în România. Dezvoltarea rețelei este fundamentală pentru aplicarea tuturor WISE-urilor la nivel național și accesul la finanțare: valorile comune și reprezentarea susțin împuternicirea, recunoașterea și drepturile de advocacy ale WISE-urilor. În România, există o mulțime de întreprinderi sociale care integrează grupuri defavorizate pe piața muncii, dar nu toate sunt recunoscute ca atare de lege din cauza obstacolelor și problemelor administrative și birocratice. În România, mijlocul folosit pentru lucrătorii cu dizabilități sunt atelierele protejate, care primesc unele finanțări.
Miodrag Nedeljkovic, de la IDC, descrie misiunea IDC și explică că guvernul sârb contribuie financiar la salariile lucrătorilor defavorizați, iar legislația prevede angajarea unui anumit număr de persoane defavorizate și/sau cu dizabilități.
Sreten Koceski, de la CDI, vorbește despre misiunea CDI și spune că legislația nord-macedoneană este foarte asemănătoare cu cea sârbă ilustrată de IDC. Există o mulțime de întreprinderi sociale implicate în programul de învățare pe tot parcursul vieții pentru a sprijini grupurile defavorizate. Nu există nicio lege despre întreprinderile sociale în Macedonia. Actuala lege a ONG-urilor nu evită activitatea economică, astfel că în dezbaterea socială există opinii diferite despre modul de dezvoltare a acestui statut. Sreten consideră că o lege anume poate să nu fie necesară.
Potrivit Ancuței, de la RISE, unul dintre potențialele avantaje majore ale unei legi specifice care reglementează WISE-urile este eligibilitatea la finanțare publică care vizează în special integrarea profesională a grupurilor defavorizate, în timp ce alte IMM-uri primesc finanțare. Întreprinderile cu misiune socială ar putea fi valorificate pentru valoarea adăugată și impactul social asupra societății. Ancuța explică că suma de bani colectată prin cotizațiile de membru nu este suficientă pentru a susține financiar rețeaua. Nu se primește niciun sprijin de la guvernul român, dar finanțarea UE este o sursă importantă de finanțare. O discuție foarte interesantă cu care s-ar putea confrunta partenerii Net-Works în următoarele întâlniri este: „Cum vindeți nevoia de a face parte dintr-o rețea?”, „Care poate fi sursa de finanțare a rețelelor WISE?”.
Duncan Walker, de la ISEN, explică că rețeaua sa nu este eligibilă pentru finanțare națională în Irlanda, dar, din fericire, proiectele UE sunt o resursă bună. Comparația și învățarea reciprocă din alte rețele sunt esențiale pentru dezvoltarea de noi modele durabile.
Erika Kolumban, de la Galileo, explică că nu există o rețea WISE-uri în Ungaria și că legislația maghiară nu oferă un sistem financiar bun care să susțină integrarea în muncă a persoanelor defavorizate. Persoanele cu dizabilități complexe nu au șansa de a fi angajați, în general, deoarece este costisitor și adesea lipsește un model pedagogic bun. Oamenii au nevoie în mod normal de o carieră personală, pentru a fi urmăriți îndeaproape și acest lucru nu este avut în vedere de IMM-uri.
Filipa Cabral, de la A3S, explică povestea RESIT, care aduna 6 WISE în Portugalia, dar a cărui activitate s-a oprit în 2020. A3S a fost apoi reînființat oficial în 2021 și acum este membru ENSIE. Dimensiunea UE este foarte importantă, deoarece sprijinul din partea altor rețele WISE din Europa este vizibil. Finanțarea națională se adresează doar sistemelor de formare profesională continuă, astfel încât WISE-urile nu sunt eligibile pentru aceasta. Legislația portugheză nu recunoaște WISE-urile ca atare.
Întâlnirea a fost productivă și fructuoasă și datorită schimbului și comparării constructive cu organizații diferite, deși similare, care activează în integrare socială și incluziune socială prin experiență de muncă.



