Cunoaștere, curaj și responsabilitate: Un an de mandat pentru Cristina
Ateliere Fără Frontiere (AFF) activează din 2008, timp în care a trecut prin mai multe schimbări de conducere, care au adus cu ele perspective noi, mereu binevenite. Dincolo de aceste tranziții, misiunea a rămas mereu aceeași: sprijinirea oamenilor din medii vulnerabile în drumul lor către piața muncii.
Cristina Bîcîilă a preluat conducerea în ianuarie 2025 și ne-a povestit, acum, la final de an, ce a însemnat pentru ea munca într-o organizație care și-a ales o misiune dificilă, dar esențială.
Pe Cristina o găsești aproape tot timpul într-un birou de la sediul AFF. Dacă nu e acolo, sigur e la vreun eveniment unde aduce atenție asupra economiei sociale și circulare.
Mereu implicată, mereu cu un răspuns, pare că este parte din AFF de o viață.
În realitate, aceasta a preluat mandatul de directoare generală a asociației în urmă cu un an.
Întrebată cum a fost primul an în această poziție, aceasta nu a vorbit, nici măcar în treacăt, despre cifre sau performanță. În schimb, a ales să descrie acest prim an printr-un singur cuvânt: cunoaștere.
Un cuvânt care spune mult despre felul în care vede leadershipul într-o organizație socială și despre ritmul în care a ales să construiască.
„A fost un an în care am învățat”, spune ea simplu.
A învățat ce înseamnă economia socială, ce presupune agricultura ecologică, ce rol au atelierele, dar mai ales a învățat oamenii. Echipa. Contextul. Mediul din jurul AFF. Legislația. Lucruri care nu pot fi învățate în grabă, pentru că, în munca cu oamenii din medii vulnerabile, graba rareori ajută.
Momentele care rămân
Când vorbește despre ce i-a rămas cel mai viu din acest an, Cristina nu se oprește la decizii strategice sau la întâlniri importante. Vorbește despre discuții avute în cadre informale, despre jocuri și emoții.
Își amintește o conversație pe care a avut-o într-un drum cu mașina cu Emanuel, unul dintre colegii din programul de integrare pe piața muncii. O discuție simplă, relaxată, dar care a contat.
Își amintește o partidă de Dixit, jucată în bucătăria cantinei, sau Ziua AFF, care pentru ea a fost, mai presus de orice, o zi de cunoaștere profundă a colegilor. Își amintește emoția plecării lui Florin din programul de integrare, „un bărbat în toată firea”, așa cum l-a descris Cristina, dar vizibil mișcat de faptul că își încheia parcursul în echipă.
Și își amintește prima zi la AFF, trăită cu o emoție pe care nu a ascuns-o prea bine.
Sunt momente mici, aparent nesemnificative, dar care spun totul despre cultura unei organizații. Despre legături. Despre umanitate.
Cea mai grea și mai frumoasă muncă
„Munca cu oamenii este cea mai dificilă”, recunoaște Cristina. Mai dificilă decât gestionarea bugetelor sau a activităților. Pentru că oamenii vin cu istorii personale, cu traume și contexte complicate.
În acest echilibru fragil, empatia este esențială, dar nu suficientă.
Cristina vorbește deschis despre o lecție importantă: empatia, dusă prea departe, poate deveni o vulnerabilitate. Iar într-o organizație care lucrează cu reguli, responsabilități și procese, este nevoie și de autoritate, și de limite clare.
„Nu putem prelua asupra noastră încărcătura trecutului oamenilor”, spune ea. Ce poate face AFF, în schimb, este să ajute la schimbarea prezentului și a viitorului. Cu respect, cu empatie, dar și cu profesionalism.
O expertiză rară și o responsabilitate mare
Cristina vorbește cu mândrie despre echipele din departamentul social, care se ocupă de integrare, despre liderii atelierelor, despre metodologia construită în timp. O expertiză care nu este vizibilă la prima vedere, dar care face diferența.
Pentru că, în esență, AFF este un mecanism complex de integrare, care funcționează în paralel cu patru domenii diferite de activitate.
„Sunt foarte puține întreprinderi sociale de integrare care fac asta atât de bine”, spune ea. Iar faptul că AFF se numără printre pionierii acestui domeniu în România vine cu o responsabilitate clară: aceea de a duce mai departe ceea ce a fost început.
Structură, încăpățânare și curaj
Venită din antreprenoriat și corporație, Cristina spune că a adus cu ea structura: proceduri, mod de lucru, organizare. Lucruri necesare într-o organizație care nu mai este de mult „de apartament”, ci una cu zeci de oameni și procese complexe.
Dar ce a găsit la AFF a fost o echipă extrem de dedicată. Și o încăpățânare aparte: acea încăpățânare bună, a oamenilor care cred în ceea ce fac. Uneori complicată, alteori salvatoare. O încăpățânare pe care o vede frecvent și în sine.
Privind spre viitor, își dorește ca AFF să fie mai curajoasă. Să se miște mai repede. Să fie mândră de rolul ei și să acționeze ca atare.
De ce contează integrarea
Pentru Cristina, integrarea persoanelor din medii vulnerabile este o necesitate. Pentru că acești oameni nu au o plasă de siguranță. Nu pornesc de la aceeași linie de start. Nu duc lipsă de voință, ci de oportunități.
Și totuși, chiar și atunci când ajung „târziu” în programe de integrare, șansele există. Iar poveștile de succes o demonstrează.
De altfel, în 2025, rata de succes a programului de integrare a fost de 60%. Cu alte cuvinte, 6 din 10 oameni care au ajuns la AFF au reușit să termine programul de integrare de 2 ani și să se angajeze pe piața muncii convențională.
Un drum dincolo de București
Privind spre 2026 și mai departe, Cristina își dorește ca AFF să devină un adevărat reper în zona întreprinderilor sociale de integrare. Și își dorește extinderea în afara Bucureștiului, acolo unde nevoia este, statistic și uman, mult mai mare.
În același timp, vorbește despre un impact care începe din interior: starea de bine a echipei, cultura organizațională, spațiul de lucru. Pentru că impactul social nu poate exista acolo unde oamenii din organizație nu se simt bine.
Rolul companiilor în misiunea de integrare: dincolo de gesturi punctuale
În final, mesajul este unul singur: schimbarea reală cere constanță. Investiții pe termen lung. Parteneriate asumate. Nu doar gesturi punctuale.
Redirecționarea a 20% din impozitul pe profit, achizițiile responsabile, colaborările cu întreprinderi sociale, susținerea proiectelor educaționale, toate contează. Dar mai ales contează schimbarea de mentalitate, inclusiv în ceea ce privește persoanele cu dizabilități.
După un an de mandat, Cristina vorbește despre continuitate. Despre responsabilitate. Și despre curajul de a merge mai departe, alături de oameni, într-o misiune care nu are cum să se termine niciodată după doar 12 luni.
